Actuala Piaţă Traian

Cu permisiunea redacţiei Monitorului Primăriei Timişoara, preluăm articole care prezintă în detaliu istoria şi arhitectura cartierului Fabric.

Mai jos este articolul publicat în nr.96 din aprilie 2011.

VIII. Actuala Piaţă Traian

 Existenţa cetăţii şi a esplanadei, câmpia pe care era interzis a se construi (planul acesteia la data de 14.04.1772), au marcat profund structura urbană a Timişoarei. Limita exterioară a fortificaţiilor a constituit-o glacis-ul, o lucrare de fortificare din pământ executată cu pantă spre inamic, pentru a „acoperi“ fortificaţiile de focul artileriei inamice. Spre nord, unde nu existau mlaştini naturale, s-a amenajat „Inondations Terrain”, terenul destinat inundării în cazul unui asediu. Terenul era traversat de diguri dispuse în lungul tirului artileriei din cetate. Acestea aveau menirea a reţine apa în caz de asediu, ca să nu se scurgă repede - ci să „băltească“, ceea ce nu ar fi permis inamicului să poată săpa tranşee. Spre exterior „Inondations Terrain” era mărginit de contraglacis, teren cu pantă spre cetate pentru a reţine apele. De la contraglacis spre exterior se întindea esplanada.
 
La est de esplanadă s-a întemeiat „suburbia” Fabric, a cărei construire s-a aprobat în anul 1744. Aceasta era formată din două cartiere: Fabricul Rascian (Fabricul Sârbesc, cartier locuit de ortodocşi – în care locuiau şi românii) şi Fabricul German, locuit de germani. Fiecare cartier era organizat în jurul intersecţiei a câte două străzi perpediculare: actualele Str. Dacilor - Ştefan cel Mare şi Mihalache, respectiv Ştefan cel Mare şi Şcolii (Schulgasse – aceasta era denumirea străveche a străzii).

Aproximativ în anul 1760 suburbia avea aspectul unui sat bănăţean de câmpie, format din case izolate, amplasate cu latura mică spre stradă. De la actualul „Podul Dacilor” până la fabrica de bere, construită începând din 1744 pe amplasamentul actual (al treilea amplasament în istoria fabricii), „Uliţa Mare” (Hauptgassen, Dacilor - Ştefan cel Mare) era mărginită numai de „case parter, unele din zidărie, altele din împletitură de nuiele cu lut”.

La nord şi est de intersecţia Str. Dacilor cu Str. Mihalache s-a amenajat Piaţa Principală, actuala Pţa. Traian. Ca formă în plan, aceasta reprezenta o replică la scară mai mică a Pieţei Principale din cetate, actuala Pţa. Unirii. Singurele construcţii care se păstrează din secolul al XVIII-lea sunt biserica ortodoxă sârbească Sf. Gheorghe (construită 1745 – 1755, de care au aparţinut şi românii până în 1863) şi monumentul din piaţă. Pe planurile din anii 1760 pe acest loc este indicat deja un monument, anterior deci anului 1774 consemnat pe monumentul actual.

Pe un plan din 1786 apar primele clădiri formând un front continuu parţial pe latura de nord a pieţii, front tipic pentru arhitectura urbană, rar întâlnit în satele bănăţene de câmpie.

Iniţial biserica şi turnul ei dominau cartierul (biserica având la intrare coloane - ce astăzi nu mai există - înainte de a se supraînălţa turnul, aut. construire 16.10.1890, şi a se clădi edificiul din dreapta ei - aparţinând şi astăzi comunităţii sârbeşti - Str. Mihalache 1, aut de construire 1894, terminat la 29.07.1895).

Mihai Botescu, Mihai Opriş
 
 Versiunea PDF