"Casele contesei şi ale baronului" - actuala Piaţă Traian în secolele al XIX-lea şi al XX-lea

Cu permisiunea redacţiei Monitorului Primăriei Timişoara, preluăm articole care prezintă în detaliu istoria şi arhitectura cartierului Fabric.

Mai jos este articolul publicat în nr.97 din mai 2011.

IX "Casele contesei şi ale baronului" - actuala Piaţă Traian în secolele al XIX-lea şi al XX-lea

La sfârşitul sec. al XVIII-lea “Piaţa Principală” din Fabric se transformă. În locul caselor izolate cu aspect rural, încep să se construiască clădiri cu caracter urban, formând fronturi continue la stradă. În anul 1786 latura de nord a pieţei - orientată spre sud, spre soare - forma deja un front continuu.

Clădirile vechilor hanuri: “Cerbul“ (Zum Hirschen, Arany Szarvas, Str. Zăvoi nr.1) şi “Marocanul“ (Marokkaner, Marókkai, în 1851 proprietarul hanului era Georgie Liota, Pţa. Traian 1) datează probabil din sec. al XIX-lea. Ambele clădiri şi-au pierdut în mare parte ornamentele iniţiale. Din decoraţia în stil eclectic istoricist a „Cerbului”, redată de cele mai vechi fotografii ale pieţei, se mai păstrează disparat unele elemente clasiciste sub streaşină, din decoraţia „Marocanului“ urmele unei frize de denticuli în stil clasicist sub streaşină şi urme de ornamente pe ancadramentele ferestrelor de la etaj.

Clădirile cu două etaje de pe latura de sud a pieţei apar deja pe fotografiile anterioare supraînălţării turnului bisericii (1890). Astăzi timişorenii le denumesc după ultimii lor proprietari. Clădirea în stil eclectic istoricist de pe latura de est a Str. A. Pann este numită Casa Duşniţ/Duschnitz (Str. Pann 1). Clădirea, în stil eclectic istoricist cu faţada ritmată de pilaştri corintici pe două niveluri (Pţa. Traian 6), în care a funcţionat hotelul „Păunul de Aur“ (Pfau, Arany Páva), este numită Casa Sobovici. „Szobovici Iosif şi Masalici Vilhelmina” au cumpărat imobilul abia în 10.02.1930. Cu 30 de ani mai înainte, la 21.04.1900, baronul Mihály Nikolics de Rudna obţinuse autorizaţia pentru „adăugiri şi transformări” la acest imobil.

La 11.06.1901 baronul, de data aceasta cu numele ortografiat baron „Nikolits Mihály“, a obţinut şi autorizarea unor adăugiri şi transformări la clădirea în stil eclectic istoricist (cu elemente clasiciste) de la nr. 3 pe frontul de nord al pieţei. Lucrările au fost terminate la 03.12.1901.

Imobilul de la nr. 7 formând colţul dintre piaţă şi Str. Ştefan cel Mare, este numit Casa Nenadovici (de la comerciantul de coloniale Alexandru Nenadovits, bunicul ultimului proprietar).

Până în 1904 pe frontul de apus al pieţei se afla clădirea având numai parter, care la sfârşitul sec. al XIX-lea aparţinea lui Pavle Sterio Polichroni. Fiica lui Pavle, Ana Maria, măritată cu contele Mirbach, construieşte imobilul în stilul anilor 1900, curentul Sezession (szeceszió) de pe Str. 3  August nr. 33 (aut. construire pe numele contesa Mirbach Anna la 29.02.1904, clădire terminată în 13.05.1905). Din păcate şi în acest caz, amforele decorative care încununau cornişa s-au pierdut.

Pe latura de nord a pieţei, în locul unui imobilul cu un etaj, Béla Fiatska construieşte casa numită de timişoreni „Palatul Mercur“, datorită statuii care încoronează colţul clădirii (Pţa. Traian 2, aut construire 30.06.1908, terminată 01.04.1909). Decoraţiile construcţiei, mai ales ornamentele florale cu petale înscrise în forme geometrizate, pătrate, corespund fazelor avansate ale stilului anilor 1900, curentul Sezession (szeceszió).  

Spaţial-plastic aspectul pieţei se definitivează după ce, pentru a lărgi Bd. 3 August, primăria cumpără şi demolează vechile case având numai parter ale lui Ristici (Risztics) şi Sigmund  şi construieşte  impunătorul palat  numit astăzi Ştefania, despre care am tratat mai pe larg în articolul nostru din martie 2001.

Mihai Botescu, Mihai Opriş, Liubomir Stepanov