Ora de istorie

Cartierul Fabric şi-a câştigat numele datorită fabricilor construite pe teritoriul său, iar apariţia sa datează de prin anul 1718..

Dimineaţa zilei de marţi, în locul unei ore obişnuite de istorie, în clasa a 8-a a Şcolii Generale 21, elevii au avut ocazia să-l cunoască pe istoricul Ioan Haţegan şi să parcurgă împreună perioada evoluţiei oraşului Timişoara şi a cartierului Fabric.

Profesorul Haţegan a adus la viaţă faptele istorice, împletindu-le cu poveşti eroice care au fascinat elevii din auditoriu. Rând pe rând au fost prezentate într-o manieră atractivă informaţii istorice de la primele urme ale locuirii umane la atacurile otomane sau atmosfera fostul cartier Palanca Mare distrus de un incendiu misterios. Povestirile ce descriau bătăliile şi forţa lui Pavel Chinezul – comite de Timişoara între 1478-1494, influenţa lui Mihai Viteazul şi isprăvile oastei sale, au continuat cu recreerea traseului vechi al Timişului Mic (Bega de azi) şi a fabricilor din cartier (fabrica de bere, pantofi, de mătase, de produse chimice). Până prin 1868, zona Fabric reprezenta „inima şi plămânul economic” al oraşului Timişoara... Aşa a rămas în memoria locului vorba „toate lucrurile bune vin din Fabric”, dovadă că pantofi produşi în Fabric au fost încălţaţi chiar şi de preşedintele american Harry Truman. 

Prezentarea s-a încheiat cu premierele Timişoarei şi cu mesajul încurajator pentru elevii prezenţi că fiecare, prin muncă şi pasiune, poate continua tradiţia oraşului de a fi inovator şi de a realiza lucruri de calitate.

Accesul monumental în cartierul Fabric: Bulevardul 3 august 1919

Cu permisiunea redacţiei Monitorului Primăriei Timişoara, preluăm articole care prezintă în detaliu istoria şi arhitectura cartierului Fabric.

Mai jos este articolul publicat în nr.92 din decembrie 2010.

Accesul monumental în cartierul Fabric: Bulevardul 3 august 1919

 
Podul Decebal (numit anterior Po­dul Străzii Parcului, arh. Albert Körössy, ing. Gyözö Mihailich, 1908 - 1909, fig.1) con­stituie o fermecătoare poartă de intrare (simbolică) în cartierul Fabric. Podul se remarcă prin ornamentele sale unduite, tipice aşanumitului “Stil al Anilor 1900”, în curentul dez­voltat de “Şcoala de la Budapesta”. În limba română acest curent al “Stilului Anilor 1900” a fost denumit “Secession”, aşa cum se numea în limba germană mişcarea similară de la Viena (în maghiară: szeceszió). Adepţii săi proclamaseră “secesiunea”, ruptura definitivă, ire­­­vocabilă cu arta perioadei an­terioare, încercând să creeze o artă şi o arhitectură complet nouă (în re­alitate ideal legitim al fiecărei noi generaţii de artişti).

Splendidele edificii, ce le descriem în continuare, s-au construit toate pe terenul fostei “Esplanade”, câmpia pe care până în anul 1892, când s-a re­­nunţat la caracterul de fortăreaţă mi­litară al cetăţii Timişoara, era interzis a se construi.

Depăşind podul, se impune privirii Palatul Neptun (Splaiul Nistrului 1, arh. şi proprietar iniţial László Székely, aut. de construire 30.03.1912, ter­­­minat 1914, fig.1). Edificiul a adăpostit multă vreme o baie publică de mari dimensiuni, care avea şi un bazin de înnot (Hungária Fürdö, apoi Baia Neptun). Compoziţia clă­dirii este do­minată de volumele mari, jucate, ale acoperişurilor. Fa­ţada principală, orien­tată spre pod, prezintă un amplu fronton cu forme unduite. Sub fronton ferestrele sunt ancadrate de pilaştri io­nici cu capitele plate, un motiv de­corativ care va marca întreaga creaţie ulterioară a arhitectului Székely.

De partea cealaltă a străzii, vizavi de Palatul Neptun, se remarcă, Poarta Parcului Regina Maria, cel mai ve­chi parc al Timişoarei, denumit şi Par­cul Coronini (1862), apoi Parcul Oră­şenesc, şi Parcul Poporului. Poarta for­mează împreună cu podul şi Palatul Neptun un ansamblu stilistic reuşit, unitar şi expresiv.

Alipit Palatului Neptun este Pa­latul Székely, al mamei arhitectului (Bd. 3 Aug. Nr.1, aut. de construire 8.03.1911, aut. de locuire 24.10.1911 - edificiul s-a ridicat în numai 7 luni şi ju­mătate, frontonul său apare parţial pe fig.1). Valoarea deosebită a acestui edificiu o reprezintă limbajul plastic bazat pe decorurile “geometrizate”, simple, abstracte, deseori pătrate, co­respunzând limbajului “Secesiunii Vieneze” şi prevestind căile pe care ar­hitectura mondială le va străbate în deceniile următoare. Din păcate la parterul acestei elegante clădiri, deasupra intrării de la colţul dintre Bd. 3 August şi Str. Linţia, s-a con­struit recent o oribilă copertină în stil “kitsch” (adică de cel mai prost gust).

Palatul Karl Kunz (Bd. 3 Aug. nr. 2, aut. construire 6.09.1902, aut. locuire 29.10.1903, fig.2,3) se remarcă prin dinamismul orna­mentelor sale on­dulate. Din păcate şi în acest caz, nu­meroase ornamente s-au pierdut: “săgeata” metalică de­­co­rând acoperişul, scul­ptura mo­numentală reprezentând un leu care încorona colţul clădirii, “fecioarele” sculptate amplasate între fe­restrele de la etajul II, ca şi decoraţiile florale, ce împodobeau balustrada bal­conului de la etajul I (sculpturi şi ornamente care apar pe numeroase fotografii istorice).

La Palatul Franz Anheuer (Bd. 3 Aug. nr. 5, aut. construire 21.05.1900, aut. locuire 1.04.1901, fig.4) se re­marcă personajele feminine şi lirele aurite care decorează etajul II, precum şi ornamentele corespunzătoare curen­tului Secession.

Faţada Palatului Haymann (Bd. 3 Aug. nr. 7, aut. con­struire 18.06.1900, aut. locuire  4.04.1901, a doua clădire din dreapta în fig.5) corespunde stilului eclectic istoricist (neobaroc). Deşi cele două palate au fost construite concomitent, ele denotă expresii plastice complet diferite: unul era foarte “modern” pentru timpul respectiv, cel de al doilea, cel cu decoraţiile neobaroce, “anacronic”.

Palatul Miksa Steiner (Bd. 3 Aug. nr. 9, aut. de construire 4.06.1901, aut. de locuire 17.04.1902, fig.5: când încă mai exista “Canalul Morilor” şi podul peste acesta) se remarcă prin traveea cu intrarea principală subliniată printr-o rezolvare plastică unică în Timişoara: între etajele I şi II şi deasupra etajului II sunt re­prezentate o provă şi o pu­pă de corabie! Semnificativ este şi tur­nul marcând colţul clădirii spre Piaţa Micloşi. Din păcate şi aici în­velitoarea de tablă, care acoperea turnul, a fost parţial “luată de vânt” şi plouă înăuntru. Din edificiul, numit de J. Geml, primarul Timişoarei 1914 – 1919, “splendid”, au început să se prăbuşească ornamente masive, peri­clitând trecătorii, expresie elocventă a mizeriei timpurilor de criză în care se zbate România de 65 de ani!

Mihai Botescu, Mihai Opriş

Versiunea PDF 

Pentru început

“Memoria cartierului meu” este un proiect de educaţie culturală, ce doreşte sensibilizarea comunităţii faţă de valoarea tradiţiilor multiculturale moştenite, promovarea evenimentelor culturale şi posibilitatea de interacţionare între tineri, folosind mijloace artistice inovative şi noile tehnologii pentru a promova cartierul.

Organizaţii şi instituţii cu caractere şi domenii de activitate foarte diferite se reunesc în activităţi originale de educaţie culturală pluri-disciplinară, dirijate spre formarea unei identităţi la nivel comunitar şi în zone de obicei marginale.

Pornind de la ideea de transcriere a istoriei şi de deschidere a noi perspective, proiectul susţine candidatura oraşului Timişoara pentru titlul de Capitală Culturală Europeană după anul 2021, în special pentru dimensiunea „oraşul şi cetăţenii”.

Sunteţi invitaţi să luaţi parte la cultivarea unui simţ cultural al tinerei generaţii şi creșterea solidarităţii locale!